I. Dispoziţii generale

  1. Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie şi duratele
    normale de funcţionare ale acestora, care corespund cu duratele de amortizare în ani,
    aferente regimului de amortizare liniar.
  2. Durata normală de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se
    recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. În consecinţă, durata normală de funcţionare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a mijlocului fix respectiv.
  1. Mijloacele fixe cuprinse în catalog sunt clasificate în general în grupe, subgrupe,
    clase şi subclase, iar pentru unele şi în familii. Astfel mijloacele fixe amortizabile au
    fost clasificate în trei grupe principale şi anume:
  • Grupa 1 – Construcţii;
  • Grupa 2 – Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
  • Grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane
    şi materiale şi alte active corporale.
    Catalogul se aplică în mod unitar de către agenţii economici, persoanele juridice fără
    scop patrimonial, cât şi de către instituţiile publice, asigurând determinarea în mod
    unitar a amortizării capitalului imobilizat în active corporale
  1. În prezentul catalog pentru fiecare mijloc fix nou achiziţionat se utilizează
    sistemul unor plaje de ani cuprinse între o valoare minimă şi una maximă, existând
    astfel posibilitatea alegerii duratei normale de funcţionare cuprinsă între aceste limite.
    Astfel stabilită, durata normală de funcţionare a mijlocului fix rămâne neschimbată
    până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din
    funcţiune

II. Modul de utilizare a catalogului

  1. Catalogul cuprinde următoarele informaţii necesare identificării mijlocului fix şi
    stabilirii duratei normale de funcţionare:
    a) codul de clasificare;
    b) denumirea grupei, a subgrupei, clasei, subclasei şi a familiei, după caz,
    mijloacelor fixe amortizabile;
    c) limita minimă şi limita maximă a duratei normale de funcţionare, în ani
  1. Pentru stabilirea duratei normale de funcţionare a unui mijloc fix se caută succesiv
    în clasificare: grupa, subgrupa, clasa, subclasa şi familia, după caz.
    De exemplu:
    a) Pentru a stabili durata normala de funcţionare a mijlocului fix “gara” se va căuta
    în clasificare:
  • grupa 1. Construcţii;
  • subgrupa 1.3 Construcţii pentru transporturi, poştă şi telecomunicaţii;
  • clasa 1.3.1 Clădiri pentru transporturi: autogări, gări, …
    Astfel la codul 1.3.1 se găseşte o durată normală de funcţionare cuprinsă între 32 –
    48 ani. La punerea în funcţiune a acestui mijloc fix, se va stabili durata normală de
    funcţionare în limitele intervalului de la 32 ani la 48 ani.
    În acest caz mijlocul fix gara este definit drept clădire.
    Pentru evitarea confuziilor se precizează că o clădire reprezintă o construcţie sub
    formă de incintă închisă, în care se desfăşoară o activitate umană de locuire, de
    producţie, de învăţământ, de sănătate, de cultură, de agrement, de servicii, de administraţie, de cult, de transport (gara), de poştă şi telecomunicaţii

b) Pentru a stabili durata normală de funcţionare a infrastructurii unui drum cu
îmbrăcăminte de beton asfaltic se va căuta în clasificare:

  • grupa 1. Construcţii;
  • subgrupa 1.3 Construcţii pentru transporturi, poştă şi
    telecomunicaţii;
  • clasa 1.3.7 Infrastructura drumuri (publice, industriale, …) …
  • subclasa 1.3.7.2 Cu îmbrăcăminte din beton asfaltic …
    Astfel la codul 1.3.7.2 se citeşte o durată normală de funcţionare cuprinsă între 20 –
    30 ani, limite între care se poate stabili, numai la punerea în funcţiune, durata normală
    de funcţionare a mijlocului fix.

c) Pentru o moara din industria cimentului durata normală de funcţionare se găseşte
astfel:

  • grupa 2. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi
    plantaţii;
  • subgrupa 2.1 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje …);
  • clasa 2.1.17 Maşini, utilaje şi instalaţii comune care
    funcţionează …;
  • subclasa 2.1.17.2 Maşini … pentru prelucrarea mecanică a …, mori;
  • familia 2.1.17.2.1 – morile din industria cimentului.
    Pentru codul 2.1.17.2.1 se citeşte din catalog o durată normală de funcţionare
    cuprinsă între 12 – 18 ani, limite între care se poate stabili, la punerea în funcţiune,
    durata normală de funcţionare a mijlocului fix
  1. Pentru trecerea de la vechiul catalog privind clasificarea şi duratele normale de
    funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/1998, la noul
    catalog privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, se vor
    avea în vedere următoarele:
  • Grupa 1 “Construcţii” corespunde cu vechea grupă 1 “Construcţii”;
  • Grupa 2 “Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii” include
    vechile grupe: grupa 2 “Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru);
    grupa 3 “Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare”; grupa 4 “Mijloace de
    transport”; grupa 5 “Animale şi plantaţii”;
  • Grupa 3 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane
    şi materiale şi alte active corporale” corespunde cu vechea grupă 6 “Mobilier, aparatură
    birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active
    corporale”.
  1. În anexa la catalog, se prezintă Dicţionarul de corespondenţă între codurile de
    clasificare şi duratele normale de funcţionare prevăzute în Catalogul privind
    clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin
    Hotărârea Guvernului nr. 964/1998 şi cele din prezentul catalog, care va asigura o
    încadrare corectă a mijloacelor fixe aflate în patrimoniu.
  1. Pentru mijloacele fixe aflate în patrimoniu, a căror valoare de intrare nu a fost
    recuperată integral pe calea amortizării până la data de 31 decembrie 2004, duratele
    normale de funcţionare rămase pot fi recalculate cu ajutorul relaţiei:
    DC
    DR = (1 – —-) x DN
    DV

în care:
DR – durata normală de funcţionare rămasă, în ani;
DC – durata normală de funcţionare consumată până la 31 decembrie 2004, în ani;
DV – durata normală de funcţionare după vechiul catalog aprobat prin H.G. nr.
964/98, în ani;
DN – durata normală de funcţionare stabilită între limitele minime şi maxime
prevăzute în noul catalog, în ani.

De exemplu:
O rampă de încărcare-descărcare are o durată normală de funcţionare după vechiul
catalog, cod 1.1.10 DV = 40 ani, o durată de funcţionare consumată DC = 24 ani şi o
durată normală de funcţionare după noul catalog, cod 1.1.10 DN = 30 ani. Durata
normală de funcţionare rămasă se determină astfel:
24
DR = (1 – —-) x 30 = 12 ani
40
În acest caz valoarea rămasă neamortizată pentru acest mijloc fix va fi recuperată în
următorii 12 ani.

  1. Pentru trecerea de la vechiul Catalog privind clasificarea şi duratele de funcţionare
    a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr. 964/1998, la noul Catalog privind clasificarea
    şi duratele de funcţionare a mijloacelor fixe, persoanele juridice enumerate la cap. I,
    pct. 3 pot constitui comisii tehnice pentru stabilirea duratei normale de funcţionare în
    cadrul plajei indicate în catalog, cu posibilitatea reclasificării unor mijloace fixe care
    nu s-au regăsit în vechiul catalog şi pot fi asimilate altor grupe în noul catalog.

III. Alte precizări

  1. Pentru mijloacele fixe noi achiziţionate după data de 1 ianuarie 2005 se vor înscrie
    duratele normale de funcţionare conform prevederilor din noul catalog.
    Pentru mijloacele de transport amortizarea poate fi determinată şi în funcţie de
    numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice,
    pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004.
    În acest caz, amortizarea se determină prin raportarea valorii de intrare a mijlocului
    fix la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzute în cărţile
    tehnice, rezultând astfel amortizarea/km, sau pe ora de funcţionare.
    Amortizarea lunară se determină prin înmulţirea numărului de kilometri parcurşi sau
    a numărului de ore de funcţionare efectuate în fiecare lună cu amortizarea/km, sau pe
    ora de funcţionare.
  1. Investiţiile efectuate la mijloacele fixe sub forma cheltuielilor ulterioare trebuie să
    aibă ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai acestora şi să conducă la
    obţinerea de beneficii economice viitoare.
    Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie
    indirect prin reducerea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare.
    În cazul clădirilor, investiţiile efectuate trebuie să asigure protecţia valorilor umane
    şi materiale şi îmbunătăţirea gradului de confort şi ambient sau reabilitarea şi
    modernizarea termică a acestora.
    Amortizarea acestor investiţii se face fie pe durată normală de utilizare rămasă, fie
    prin majorarea duratei normale de utilizare cu până la 10% sau în cazul instituţiilor
    publice până la 20% . Dacă cheltuielile ulterioare se fac după expirarea duratei
    normale, se va stabili o nouă durată normală de către o comisie tehnică sau expert
    tehnic independent.
    Cheltuielile care se fac la mijloacele fixe ce au ca scop restabilirea stării iniţiale sunt
    considerate cheltuieli de reparaţi
  1. În cazul mijloacelor fixe achiziţionate cu durata normală de utilizare neconsumată,
    pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune, durata normală
    de utilizare rămasă), recuperarea valorii de intrare se face pe durata normală de
    funcţionare rămasă.
    În cazul mijloacelor fixe achiziţionate cu durata normală de funcţionare expirată sau
    pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normală de funcţionare se
    stabileşte de către o comisie tehnică sau expert tehnic independent.
  1. Menţinerea în funcţiune a mijloacelor fixe care pot afecta protecţia vieţii, a
    sănătăţii şi a mediului (mijloace de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, maşini de
    construcţii şi de gospodărie comunală, maşini de ridicat etc.) după expirarea duratei
    normale de funcţionare, se va putea face numai pe baza unui raport tehnic întocmit de
    organisme de certificare sau organisme de inspecţie tehnică abilitate în domeniul de
    activitate al mijlocului fix.
  1. Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate, recuperarea amortizării
    aferente acesteia se va face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de
    utilizare rămasă, începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora sau se
    diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune
  1. Fondurile bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor care au statut de bunuri culturale, nu
    mai sunt considerate mijloace fixe.
    Bunurile prevăzute la aliniatul de mai sus, tratate din punct de vedere fiscal ca
    mijloace fixe, vor fi considerate din punct de vedere fiscal materiale de natura
    obiectelor de inventar, pentru bunurile comune sau imobilizări financiare – alte titluri
    imobilizate, pentru bunurile de patrimoniu.
  1. Pentru mijloacele fixe specifice sistemului naţional de apărare, ordine publică şi
    siguranţă naţională, ordonatorul de credite va aproba prin norme proprii, cu avizul
    Ministerului Finanţelor Publice, clasificarea şi duratele normale de funcţionare.
    În aceleaşi condiţii va fi aprobată şi clasificarea şi duratele normale de funcţionare
    pentru mijloacele fixe care se utilizează de către persoanele juridice, autorizate în
    condiţiile legii, să desfăşoare activităţi specifice sistemului naţional de apărare, ordine
    publică şi siguranţă naţională

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: